Lumea in care traim este diversificata, cu milioane de specii de animale si plante, specia dominanta fiind – fiinta umana. Rasa umana care este raspandita pe tot globul, apartine unei singure specii- Homo Sapiens- dar cu siguranta nu toti aratam la fel. De la limbaj, cultura si  pana la aspectul fizic-  inaltime, greutate, forma si culoarea ochilor, culoarea parului, fiintele umane au multe lucruri care le personifica si ii fac unici.

Cu toate acestea, daca toti apartinem aceleiasi specii, nu ar trebui ca inclusiv culoarea noastra de baza a pielii sa fie aceeasi? De ce unii oameni au pielea inchisa si altii au pielea deschisa?

Culoarea pielii este controlata de sase gene principale din corp, iar acest machiaj genetic este determinat in mare parte de parinti si de generatiile care au venit inaintea lor. Asa functioneaza selectia naturala.

MELANINA

Culoarea pielii noastre este determinata de un pigment numit melanina, iar in timp ce toata lumea are melanina (atat pielea deschisa, cat si de piele inchisa la culoare), melanina se prezinta insa in forme si raporturi diferite. Cele doua tipuri de melanina sunt eumelanina respectiv feomelanina. Eumelanina este parte componenta in principal in nuantele maro si negru, in timp ce feomelanina apare in nuantele de roscat si blond (galben). Cromoforul melanina este produs de un grup specializat de celule numite melanocite.

Factorii care determina culoarea pielii.

Inainte de a afla de ce avem diferite culori de piele, ar trebui sa intelegem mai intai stiinta de baza din spatele culorii pielii noastre. In primul rand, nu exista  „negru”, „alb”, „rosu” sau „galben” in ceea ce priveste culoarea pielii. Exista pur si simplu amestecuri de culori si variatii, in functie de bagajul dvs. genetic.

Culoarea pielii depinde de:

  • cantitatea de pigment melanic care confera nuanțe de la pielea alba (lipsa pigmentului), pana la cea neagra (excesul de melanina). Cantitatea de melanina este determinata genetic, dar variațiile culorii pielii, dupa latitudinea geografica (de la pol la ecuator), arata si o adaptare. Melanina variaza intre anumite limite si in funcție de expunerea la razele ultraviolete.

De exemplu, cineva cu pielea foarte inchisa ar produce in primul rand eumelanina, in timp ce europenii cu pielea deschisa ar putea produce o majoritate de feomelanina. Un alt factor de determinare a culorii pielii, la fel de important ca si tipul de melanina, este si marimea si numarul de particule de melanina. Melanina este produsa in celule specializate numite melanocite, dar acestea nu se comporta la fel pentru toti oamenii. Unii oameni produc in mod natural mai putina melanina, ceea ce inseamna mai putin pigment si o piele mai deschisa la culoare. Alte persoane poseda mai putine melanocite decat in ​​mod normal, ceea ce duce, de asemenea, la mai putin pigment si la o piele mai deschisa la culoare. Grupuri de melanocite la persoanele cu piele deschisa  apar adesea sub forma de pistrui,in timp ce zonele lipsite de pistrui vor fi de obicei extrem de deschise. Oamenii isi pot schimba temporar culoarea pielii prin bronzare, ceea ce stimuleaza in esenta productia de melanina pentru a proteja pielea impotriva expunerii la UV.

  • gradul de vascularizație capilara determina nuanta roz-roșie. Culoarea pielii depinde și de cantitatea de hemoglobina. Pielea copiilor mici este bogat vascularizata si mai subtire, motiv pentru care e rozalie.
  • grosimea pielii influențeaza culoarea ei: pielea copiilor mici e mai subțire si e roza, pielea de pe palme și plante are o culoare galbuie datorita stratului cornos (keratinei) mai ales in conditii de hiperkeratoza. Abundenta keratohialinei (strat granulos) confera pielii o culoare alba.

Culoarea pielii depinde de diversi factori, printre care se numara si fluxul sangvin, dar principalii factori sunt trei: melanina (maro)keratina (galben)keratohialina (alb) si hemoglobina (rosu).

De ce exista diferite culori de piele?

Pentru a raspunde la aceasta intrebare, trebuie sa intoarcem in timp, cand „oamenii”, asa cum ii stim, au inceput sa-si  piarda blana si sa mearga in picioare. Din acel moment, „oamenii” au fost sensibili la procesul nesfarsit de selectie naturala, in care genele favorabile au promovat trasaturi care au ajutat sa supravietuiasca, gene care au fost transmise generatiilor succesive. Cea mai importanta adaptare pe care oamenii timpurii au dezvoltat-o a fot chiar capacitatea de a supravietui soarelui.

In inima Africii sahariene, unde se crede ca toti oamenii au provenit initial, soarele este incredibil de intens. Pentru primii oameni care traiau  in apropierea ecuatorului, acestia se aflau sub actiunea luminii soarelui si radiatiilor pe tot parcursul anului. Radiațiile UV excesive pot fi foarte nocive pentru piele, ducand la mutatii celulare, riscuri crescute de cancer si distrugerea vitaminelor esentiale în organism. In mod convenabil, melanina functioneaza ca un scut impotriva radiatiilor UV, protejand astfel celulele de numeroasele pericole ale expunerii in exces. De-a lungul a mii de generatii, pe masura ce pielea stramosilor nostri a devenit din ce in ce mai expusa la lumina soarelui, oamenii s-au adaptat sa aiba niveluri mai mari de melanina, in special eumelanina, pentru a bloca acele raze daunatoare.

Din acest motiv, intalnim oameni cu pielea inchisa cel mai frecvent in apropierea Ecuatorului, unde lumina soarelui abunda pe tot parcursul anului; acest lucru se extinde dincolo de Africa si in Asia, America de Sud si Orientul Mijlociu!

In urma cu mai putin de 100.000 de ani, culoarea pielii a inceput sa se schimbe. Marea majoritate a oamenilor aveau pielea inchisa de-a lungul istoriei lor. Cu toate acestea, pe masura ce fiintele umane au inceput sa se raspandeasca pe tot globul – in Europa, Asia de Nord si, in cele din urma, in America, au descoperit zone cu un soare mai blad. Aici a aparut cea de-a doua situatie din istoria umana a culorii pielii – deficienta de vitamine.

Nevoia de Vitamina D.

Una dintre vitaminele cheie pentru sanatatea umana este vitamina D, care ajuta organismul sa absoarba calciul si alte minerale esentiale pentru cresterea si sanatatea oaselor. Din pacate, principala noastra sursa de vitamina D este legata de soare care ajuta de fapt la sinteza vitaminei D in piele, in combinatie cu un alt produs chimic. Astfel, pentru persoanele care traiesc in clima mai rece sau zone care se confrunta cu lipsa soarelui pentru perioade indelungate de-a lungul anului, insemna blocarea radiatiei solare si, astfel, lipsa de vitamina D.

Adaptarea inversa s-a produs pe masura ce umanitatea s-a raspandit pe planeta spre diferite clime si, in cele din urma, culoarea pielii lor s-a estompat de-a lungul multor generatii. In nordul Europei sau in Scandinavia, unde lumina soarelui este limitata multi timp pe parcursul anului, pielea oamenilor este extrem de palida, aproape translucida, pentru a se asigura ca atunci cand sunt expusi la lumina prețioasa a soarelui, pielea lor este capabila sa faca suficienta vitamina D pentru a mentine un corp sanatos!

Asadar, culoarea pielii este mai mult decat o trasatura a adaptabilitatii la viata pe Pamant.  Culoarea pielii poate absorbi lumina, dar cu siguranta nu reflecta caracterul.

Clasificarea tipului de piele Fitzpatrick.

Sistemul de clasificare a tipului de piele Fitzpatrick a fost dezvoltat în 1975 de medicul dermatolog  Thomas Fitzpatrick. Acesta a fost presedinte al departamentului de dermatologie de la Harvard Medical School si sef al Serviciului General de Dermatologie din cadrul Spitalului General din Massachusetts timp de aproximativ 30 de ani. Este inca descris drept „parintele dermatologiei academice moderne” si este considerat drept „cel mai influent dermatolog din ultimele 100 ani “, in parte pentru ca a antrenat atat de multi dintre liderii din domeniu. Deci, vorbim de o somitate in domeniul medical ce a lasat mostenire un studiu- scara Fitzpatrick a fototipurilor de piele– care a descris comportamentul comun de bronzare al diverselor tipuri de piele si un sitem de calcul folosit de multi profesionisti in ingrijirea pielii pentru a determina modul in care cineva va raspunde sau reactioneaza la tratamentele cosmetice. De asemenea, Fitzpatrick a lucrat cu alti cercetatori si cu industria pentru a dezvolta si testa unele dintre primele ecrane solare moderne. A fost un dezvoltator al terapiei PUVA pentru tratamentul psoriazisului si a altor afectiuni ale pielii.

Revenind la scala de clasificare a tipului de piele Fitzpatrick, aceasta scara se concentreaza asupra potentialelor reactii de iritatie – arsuri – si hiperpigmentare. Ambele pot fi indicatori buni in alegerea tratamentelor cosmetice. De exemplu, clientii incadrati cu fototipul I de piele au o tendinta mai mare spre iritare, dar mai putin, teoretic, pentru dezvoltarea hiperpigmentarii. In schimb, fototipul inchis de tip VI al pielii Fitzpatrick nu va fi la fel de usor iritat si va avea o tendinta extraordinar de mare spre pigmentare.

Cum determinam fototipul pielii conform Fitzpatrick?

Cu ajutorul unui chestionar, acordarea unui punctaj fiacarui raspuns si la final se interpreteaza scoringului inregistrat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *